visează-mă, ca pe un far la malul mării
sau un mesaj în sticlă, venit de departe
ca pe un infern în care arzi nemurirea,
tributul plătit nopții
acum, când încă mai suntem
și moartea n-a suflat în lumânări
imediat ce te trezești, rupe florile,
sparge oglinzile și lasă-te iubit
într-o mie de feluri,
până mă visezi culegând timpul
de pe buzele tale
și devin tablou în acril pe pielea ta
din care plouă cu alge și urechi de van gogh
și atunci vei știi c-ai făcut plinul cu dragoste
ai rupt din tine bucăți și le-ai adus ofrandă
cearșafurilor în care-mi adorm tristețea.