E numai tăcere în glasu-ți stingher,
Ca-n liniștea morții cuvintele dorm.
Dar doarmă în pace! Cuvinte nu-ți cer,
Nu-mi trebuie vorbe cu sensul diform.

Citesc printre rânduri ce vorbele-ți tac
Și miezul fierbinte-nțeleg cu amar;
Cuvintele mele de coji le desfac
Să poți la sfârșit a-nțelege măcar

Cuvinte ieri spuse ce azi le repet.
Degeaba citești, nimic nu-nțelegi,
Din cărți nu se-nvață acest alfabet,
Cu darul iubirii doar, sensu-l dezlegi.

Taci! Fără de vorbe eu știu ce-ai să-mi spui
Nu doare cuvântul ce nu a fost spus.
Dă-mi mie iubirea cu dor amărui,
Pe-al ei alfabet mi-i drumul de dus...