Stiu ca sunt un nepuntincios
decazut in vrajile femeilor.
Din strigatul memoriei ma regasesc
si din panica mea le dau viata.

Iar ele imi sfarteca inima
acoperindu-si sanii cu zdrentele amurgului
si imi tintuiesc in cuie mana dreapta
de un perete al mansardei.

Se inlantuesc pe rand
plutind orgiastic in jurul meu
in acel dans demonic
al iubirii neimplinite.

Dispar apoi incet, una cate una,
lasandu-ma singur cu ingamfarea brumei,
prada amiezilor mucegaite
si a norilor vestitori de singuratate.