Bunicile de altădată.

Între viață și moarte,
O filă de carte citește,
Sudic ochiul adoarme îngerește.

O fi fost tatăl nostru ,
Sau ultimul ei vers,coperta
Dezvăluie un homogen univers.

Un scaun scîrție cu forță trîntit,
La urcatul pisicii care devotată,
Păzește trezirea bunicii.

Noaptea-i tăioasă și rece,
Pocnit de lemne,mocnește,
O fi de la sobă?Dedat o zînă se ivește;