Îmi plânge sufletul pribeag,
Că-s sclav la mine-n sat.
Întrega noapte n-am dormit,
Și m-am uitat la stele.

Deasupra casei mele ,
Răsare blându-l soare.
Și săr din pat,alerg in prag,
Nu-l dau din brațe nimănui.

Ah,soare,tu! Ce mare ești!
N-ai glas ca să-mi vorbești.
N-ai mâini cu mine să te joci,
Tu vii mereu să mă-ncălzești.

florentindrăgănescu.2010