Amurg de iarnă cu fulgi de nea,
Cad pe treptele gerului cumplit,
Cad câte un glonte ghiunea,
Ca să fiu un om fericit.

Pământ a început să îmbătrînescă,
S-a albit atît de rău, săracu,
Este timpul să se cunoască,
Neaua cu pământul lui Eminescu.

Privesc spre cerul de amurg de iarnă,
Moș Crăciun omul bătrân cu barbă,
O să vină la copii cuminți cu insignă,
Cadouri multe să primească, nu degeaba.

Fulgi de nea cad pe ritm de colind,
Aducând bucurii la casele de prunci,
Emoțiile colindelor de iarnă te cuprind
De sufletul bun și bunătăți să mănînci.

( 2010, 21 noiembrie )