frigiderul toarce ca un plămân electric de pisică polară

încăperea asta cu becurile stinse și ușa încuiată
se face în ochii mei o lună cubică
fără colțul zdrobit al lui nichita
și totuși atât de imperfectă

dustin doarme la celălalt capăt al țării
cu somnul meu în cute de cearșaf
el nu știe că arăt în viața lui ca un pat nefăcut
că noaptea mea e o enumerație în alb

o cameră de cămin
o pereche de pijamale
un pat supraetajat
o pernă

dustin ar vrea să aibă un nume
pentru fiecare poetă pe care o întâlnește
să le uite și să le găsească prin gări
apoi să caute poeme de dragoste în tubul cu lecitină

eu
nu știu să scriu poezii de dragoste
eu sunt înțepenită în mine ca o ușă înghețată din Siberia
te rog nu atinge mânerul
mâna mea e caldă încă

eu
știu numai
că la poli pinguinii se încălzesc în spirală