De ce să plâng atâta cu suspine
Stingheră și întristată în sufletul meu?
De ce atât de greu îmi vine
Când văd comportamentul tău?

Că mă privești cu ochii stinși
Și-n suflet ți s-a stins iubirea,
Dar, deacum, de-ai s-o cauți pretutindeni
Na-i s-o mai afli nicăierea.

De-acum ne despărțim cărarea
Și veșnică v-a fi durerea.
Vei pune între mine și între tine
Singur « Depărtarea ».

Pleacă, de-acum nicio femeie
n-o să te mai iubească,
Niciun copil din tine
N-o să se mai nască.

Te du, n-ar să te asculte nimeni,
O s-alergi în necunoscut,
Să ei purtând cu tine
Întregul tău avut.

Zăcând, să veștejești,
Să pierzi văzând cu ochii...
Și ars să te topești de boale.
Cu trupul slab, cu ochii-n lăcrimați,
Pe lume ca un mișel, cerșindu-ți traiul.