Pământ Nemilos
[ 07.02.1982 ]


Se lasă ceață pe mormânt
E ceață deasă , deasă ,
Acolo-n adânc de pamânt
Își are mama casă .

Pamântu-acesta-i nemilos ,
Acoperit de stele ,
Ar fi mult mai de folos ,
De s-ar lipsi de ele .

O stea își are omul viu ,
A lui este când moare
Dar nu mai este când tirziu ,
Se stinge ca o boare .

În casa ta de haos plină ,
Tu mama te-ai închis ,
Acolo jos tu n-ai lumină ,
Nici cheile pentru deschis .

ÃŽn lume de-as fi D-zeu
Aș coborî la tine ,
Și imediat ai ști că eu
Mamă , te chem la mine .

Dar n-am eu astfel de puteri
Și mă împac acum cu gândul
Că mi-ai fos mamă până ieri
Și-mi e acum mormântul .