Cad ropote de cuvinte ce-mi evocă cu emoție trecutul,
ca o simfonie de gânduri nerostite.
Talazuri se sparg în imagini trăite cândva.
Mi-s dragi amintirile cu tine, cu noi.
Prea multă fericire comprimată în inima mea.
............................................
Blând, atât de blând îți era surâsul,
încât vibrez la amintirea lui, mă fascina teribil.
Mi-amintesc când mi-ai zâmbit pentru prima dată,
parcă era ieri, acel ieri imaculat.
Erai îngerul care îmi întruchipa fericirea,
fremătam de atâta armonie, și parcă,
nici timpul nu s-a făcut simțit o vreme.
Nimic nu părea să mai poată schimba starea mea,
Doamne, cât ador mirosul tău de copil fericit!
Te regăsesc sistematic în dorințele mele egoiste
de a te avea iar ingenuu, măcar pentru o eternitate.
Erai un grăunte dăruit cu atâta iubire, puțin din mine, puțin din el, deși,
excelența o dădea fabulosul din tine.
Mi-e mult prea dragă fericirea ta
și-am să te păstrez copil pentru încă o mie de vieți
Mă simt onorată c-ai vrut să fii al meu,așa cum esti, perfect!