ultimele tale cuvinte iluzorii
ele au spart limbile ceasului de perete
şi ora aceea au bătut-o în piatră

„e prea târziu“ -
ai spus
şi ultima ta mângâiere
a simțit-o un măr ionatan

„departe sunt departe“ -
ai şoptit
şi salcia plângătoare de la fereastră
a trecut foşnind prin zâmbetul tău
ultimul

„mama
nu mă lăsa singură“ -.
ți-am spus
şi doream să te mângăi

o ceață mi-a trecut printre degete
şi privirea ta gri
mi-a şoptit
du-te, du-te copile la culcare
şi visează-ne mai departe
atât de departe
până secundarul ne va lăsa
să stăm din nou împreună la masă

în duminica mamei mele
cu privirea la ceasul de perete
cuvintele s-au dus la culcare
toate