Plângând la marginea vieții îmi mușc o lacrimă,
Îmi curge sânge din suflet și cerul gri se clatină.

Te aștept... dar scuip ultima speranță...
Legat de Tine prin iubire... Uit această datină.

Mi se lasă-n jos obrajii moi...
Cu pumnii-nchiși, cu ochii goi mă îndrept spre propria-mi paragină;
Un iad format din simple amintiri
Mă aleargă încet până încetez să respir
Și îți cad în genunchi să îmi cer scuze...
Dar nici nu pot măcar să-ți arăt regretul pe buze
Și mor singur, lovesc durerea în plin.

Sedat în cămașă, cu un zâmbet senil
Mă gândesc la Tine și încep să plâng venin...
Îmi revin amintirile și mă înec într-un veșnic delir.