ne facem că știm!

cum se deschide fereastra
cum aleargă soarele cu aripi de rață sălbatică
(până undeva în Siberia ratzelor)
cum se deschide ușa când nu se potrivește cheia....


da!
ne facem că știm
când timpul nu bate la ceas cu ora exactă
atunci când clopotul nu bate nu auzim din plin
dar

ne facem că știm!
când vorbește-un copil cu vorbele-i mici
pigulite prin geam de corbi și arici
le pierdem pe drum
cum arunci smântâna tu la pisici

ne facem că știm!
când oftatul doboară în somn
prea prea dinlăuntrul acelui organ
ciuruit de burțile ce ne bat pe obraz
și nu mai ești treaz
te lași purtat peste fluviul tăcerilor fără de geam
între miază zi și miază noapte
cu vorbe în șoapte
prea mult discurs în final vers de vers
ne facem că știm

e mult de spus în plus

ne facem că știm!
când nu se vede lumina peste râurile dimineții
sunt înghețate și nu vine nimeni
să le dezbrace de bezna ce cade
peste lumea ce doarme
după ferestre noi stăm nemișcați și

ne mai facem că știm
când bate
de apoi
de amiază
și lumea e trează
și pasărea zboară cu veștile-n cioc

Oh!
nimeni nu știe unde-i pământul rotund
pe care am stat în tăcerile mii
fără stafii

dar noi
noi ne facem că știm
ce scrie la mijloc
să fim noi cei ce știm
și știm ce știm noi noi noi mereu noi
nu
despre asta nu vorbim

acolo e greul
e negru și fumul
și numai în scrum
ne trezim

și nu mai știi....
și nu mai știm....