Eu care zambind plageam,
Ziceam in sine-mi nestiutor:
Iata-te razi om nebun!
Ochii de-atata plans nu te dor?

Si in hohotu-mi patetic,
Eu care vroiam doar sa cant,
Iata grijile si mania, ziceam
Se duc se pierd in vant.

Adancul sufletului tau gandeam...
Coboara atat de abrupt si salbatic.
Nepasator credeam in rima-mi stearsa
Credeam in tot, si totusi in nimic.

Dimpotriva nu spun ca-s rebel,
Caci nici macar nu stiu cine sunt.
Vreau doar ca patima-mi sa rimeze,
Sa-ncerc sa mor razand.

Nu-mi amintesc nici macar de tine!
Doar un parfum imi pluteste in minte
Rad caci durerea uitarii se varsa,
In versuri si rime!