Nu mai știu nimic despre mine
Sunt o pojghită de carne prăfuită
Învăluit în haine vechi ca o mumie
Prins între zidurile cetății nobiliare

Prin sânge-mi trec nisipuri mișcătoare
Și nu mai simt în care colț bate inima
Se învârt curenți de aer prin oase
Și cercul se închide-n singurătate

Îmi cade noaptea rostogol pe simțuri
Pe umeri păsări mari își au popas
Paianjenii țes pânze între raze
Când pe sub pleoape mă mângâie apusul

E târziu și nu mai pot să respir clipa
Vântul îmi suflă prin gânduri sentința
Rămas pe drumuri din vremuri trecute
Nu mai știu să fi trăit vreodată undeva