Un cățălandru arțăgos mușcă o pisicuță,
Prinzându-și mintea cu micimea ei,
Dar când primi peste boticul negru,
Zgârieturi rapide de lăbuță,
Fugii, crezând că pisicuța-i pui de leu.
#
Un lup flămând prinsese o mieluță,
Când toată turma-n staul adormise,
Dar a uitat de-ai ei străjeri canini,
Ce-ndată blana lui o împărțise.
#
O vulpe tânără, roșcară
Se-apropie tiptil de un cocoș,
Vrând iute să-l înhațe,
Dar se trezi vânată ea,
De-un Ciobănesc german.
#
Un șoricel lacom se înfrupta,
Cu brânza din cămară,
Pândit era de un tânăr motănel,
Care la rândul lui era râvnit,
De arțăgosul Azorel, afară.
#
Un leu se lăuda în gura mare,
Cu-a lui putere neînfricată,
Dar se trezi izbit de moarte,
De trompa unui tânăr elefant,
Sătul, de-atâta laudă.
#
Un vultur tânăr și distrat,
Se întrecuse în zbor cu-n avion,
Pe care îl văzut de jos, mic ca mărime,
Dar când se apropie de el riscant,
Căzu lovit, ca de un trăznet mare.

Morala:

Nu vă credeți prea isteți
Sau mereu mai buni ca alții,
Că și voi aveți dușmani;
Slăbiciunea vi-o pândesc,
Când nici nu vă așteptați.
Fiți corecți cu cei din jur
Și de greutăți scăpați.