Cuvinte,
spusele mele de atunci, puține;
pentru ruperea tăcerii le scriu aici,
un remember...

Și-aș putea gândi o călătorie lungă,
prin ninsorile iernii, cu trenul,
din delir pană-n orașul uitat
unde am lăsat fantome de dragoste.

Acum acel timp si mângâierea
sunt petale de flori cu parfum de femeie,
un fel de-a căuta-n ungherele interioare -
îndepărtarea singurătății?

Mai departe rămân o rugă
cu lumina aprinsă în aceste cuvinte.