Sub pleoapa ferestrei bate un alt anotimp
întâmpinat în sărbători de cealaltă parte a lumii
Aceeași vreme, sub o singură poartă,
cuiva îi miroase a frig și a lupi urlând în pustiu
și altuia a pământ reavăn de sub ploi de toamnă

ori poate a primăvară
care lasă semne pe care să le culegi
și să le pui la pălărie,
printre penele albe și negre de zburătoare de iarnă
până când încep să îți curgă
în dantele, pe umeri,
până la copitele sângerânde ale calului
cu care îți urmărești timpul

până când te vei opri
și el, îmblânzit, te va îmbrăca,
jumătate în scânteiri de cocon
și jumătate în aripi de fluture