Aripile mele nu sunt aripi de albatros.
Nu pot îmbrățișa ceea ce iubesc.
Sunt gheare încovoiate, lipite de os,
Ce smulg carnea din trupul lumesc.

Altădată zburam plutind printre stele
Alături de părinți ca un lup tânăr.
Noaptea pluteam în ape ca între sfere
Și ne afundam adânc până la umăr.

Apoi, peste pietrele cubice îmbrățișați
Părinții se sărutau ca niște flori.
Ne întorceam de departe împarfumați
Cu miros de apă și noapte în zori.