Plânsul tăcut mi-a înecat poiana
Atâtor mlade așteptând urcușul.
Viori jelesc primind prin crengi arcușul
Uitărilor care îmi curmă goana.

Așează spinii tainei cărăbușul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus călușul.

Am sfâșiat adânc, clădind frumosul,
Cămașa fricii. Un tăios cuțit
Înfipt în piept a slobozit mirosul

De sânge cald prelins la nesfârșit.
Dar știu că urma rănii e prinosul.
Poți spune tu că-n van m-am irosit ?