Când plângi nu vezi soarele
Nu vezi,din cauza lacrimilor...stelele
Fiindcă fericirea nu’i o destinație
E un mod de a trăi ... Atenție !

Îngrijorat să nu’ți pierzi boaba de fericire
Te îndrepți într-o direcție greșită
Bucuria nu se uzează de multă folosire
Fiindcă nu’i de om ...alcătuită

Ea n’are intermitențe,astea le provocăm noi
Și trebuie căutată cu inima,nu cu capul
O poți găsi(uneori)doar de’ți deschizi prohabul
Dar deseori aruncăm , ce-i bun , la gunoi

Cunoaște’te pe tine însuți ! Apoi caută bucuria
E prezentă ..deși’i lunecoasă ca loteria
Încearcă , întâi ! și’apoi ai încredere
Că’n final vei fi făcut cea mai bună alegere

Eu vorbesc despre ,,făcut’’...eu,care f. puțin fac
Cu țigara’n gură îți recomand să te lași de fumat
Îmi caut bucuria deși’ntr-un sedentarism social zac
Și’n limbajul fericirii sunt total anagramat

Sunt care jură că fericirea’i într’un strop de vin
Au ani întregi de studii , de cercetări aprofundate
Eu tac și îi ascult , nu vreau să intervin
Se poate să am gusturile bucuriei afectate , se poate

Sunt care jură că fericirea’i o femeie frumoasă
O beție fără mahmureală extrem de delicioasă
Le’aș spune că’i o glumă de rang inferior,dar dacă greșesc ?
Dacă’i ceva sacru iar eu ... batjocoresc ?

Sunt care jură că banii aduc fericirea
Că săracul are ghinion de neșansă , de nefericire
Că fără bani nu poți atinge completa desăvârșire
Și că lipsa de bani ’i provoacă fericirii amputarea

De câte feluri o fi , așadar,fericirea ?
Depinde de om , sau depinde de ... ea ?
O putem cumpăra sau reâncărca (ca bateria)?
Oricum ,când pun mâna pe ea drumul(degrabă)nu’i voi da