Șe să vez că uica Nielu, într-o jioi dă gimineață,
S-o băgat ca valvârceju-n frizăria dî la piață:
- Zâua bună șî bun lucru, mi-s aiși, țuși-vă ticu,
Să mi-l tunjeț ca la carce pă becheriu ăsta micu!

Le-arătă lu toț frizerii, p-un cârlan, o mozomaină,
Șiufulit, c-un păr ca smoala, șe-i treșea măi jios dă haină.
Da năince d-alce alea, spusă Nielu cam grăbit
Vreu să-m fașeț cum să cage: tuns frezat șî bărbierit.

Fincă tră să dau o fugă pân la moalăru Păngele
C-am nevoie cât măi iuce să îm fac nișce potrele.
Șî-uce-așa, îl loă o fată, păstă rând pă uica Nielu
Șî mi-l rasă șî mi-l tunsă șî-l chicisă în tot fielu.

P-ormă după șe uichițu o ieșât frumos pă ușă
L-o loat șî p-ăla micu șî l-o tuns pă după gușă.
După șe fu gata traba, l-așăzară la o masă
Ca s-așcepce până vine moșu lui să-l ie acasă.

Toace bune, dar a naibii, treșe-un șeas sau două, parcă,
Șî na Nielu dî la moalăr nu măi da să să întoarcă.
- Mă cârlane!-nșepe șăfu la copil să să răstască,
Unge naibii țî bunicu ca să vină să plăcească?

- Șe bunic? Că n-am nișiunu… Să mă bată Ãl dă Sus!
- Cum agică n-ai nișiunu? Șine-i ăl dă ce-o adus?
- Ãla-i nenea care-m spusă când m-o loat dântră țâgani:
“Haida să ce înveță uica… tunsu moca, fără bani!”