Mai taci o vreme dacă n-ai în lume
Suficient de multe crezăminte!
Striga la mine diavolul din minte...
Eu, sincer, nu înțelegeam anume...

Știam la ce vroia să iau aminte,
Dar nefiind, vroiam să las postume.
Și-acum ades la gură face spume
Dar eu îmi văd de treaba mea cuminte.

Nu-i grai ce izvorăște din orgoliu.
Am mult de spus în orice anotimp.
Când de suflare fi-va trupul gol, i-u

n An ce poate coborâ-n Olimp.
Și vreau un sat măcar să poarte doliu
Și-atunci, pedată, dar și peste timp.