să nu m-ascundeți în pământ când o să mor
nu pentru că mi-ar fi frică de-ntuneric
ci pentru că lumina am iubit-o mult de tot

să ardeți trupul meu fără să-i dați onor
cenușa dați-o vântului s-o-împartă-n patru zări
el șuierând va slobozi ce-a mai rămas din mine

voi poposi cu orice firicel din praful meu
mă voi lipi de orice pom în floare și de-al ierbii fir
ce încă se mai bucură de prospețimea rouăi

Lumina Lumii vreau s-o am mereu
chiar dacă trupul morții va fi dat
numai lumină-n viață mi-am dorit
iar sufletul doresc să-mi fie
o veșnică lumină