Iarna suptă de putere
Trece fără apostilă
Și-n plecarea ei umilă
Lasă bruma să digere.

În periplu-i prin ponoare
Vântul prinde o nălucă
Și-o ajută să se ducă
Măturând-o cu mult soare.

Mugurii, izvor de viață,
Se desfac de-atâta bine
Și cu inimile pline
Dau albinelor dulceață.

Pe un pat pufos de rouă
Așternut pe crengi uscate,
Două gâze-n roș pătate
Stau cuminți și depun ouă.

Cărăbuși cu dungi pe spate,
Alergând cu măiestrie,
Pregătesc de cumetrie
Făcând în noroi palate.

Iese iarba-ncet, cochetă,
Îmbibată-n clorofilă
Și întorce-o nouă filă
În meniul de dietă.

Se dezmeticesc din fire
Animalele pădurii
Aducând prinos naturii
În sezonul de iubire.