plouă ușor
Dumnezeu îmi pune din când în când un coif de hârtie pe cap
îl desfac
scriu pe el ceva despre tine
și las cerul să mă ude
cerul ăsta roșu prin care păsările caută incubatoare
și mănâncă șopârlele din sufletele de nisip

e superbă strada cu umbrele mele lungite pe asfalt
când mi-e frig și am două buzunare la haină în care să-mi bag mâinile
și fularul tău atingându-mi buzele

pe strada asta semafoarele se cred sequoia
își aruncă pe trotuarul ud lumina verde închipuindu-și că
ea crește și acoperă orașul ca o iederă

semafoarele tac când trecem pe roșu ținându-ne de mână
lumina lor sângerie se strânge-n cercul ei rușinată că
oamenii au făcut din fructul oprit holograme