Pe drumul crucii de lângă fântână
am căutat însemnele rămase acolo,
nu le-am găsit,
doar viile risipesc sfințenia zilei.
Pe banca șubrezită mi s-a arătat umbra ta
unde seară de seară am așteptat păzit de un câine
și de stelele pe care nu le-am numărat niciodată...

Te-am lăsat și poate ai mai venit o vreme;
ierburile sunt aceleași, au mirosul tău,
pe cărarea dintre pruni am alungat ceața
cu o lacrimă pe cuvinte
crezând că ești în genunchi lângă mine.