Am crezut că s-a dus
Am crezut că a dispărut
Sentimentul pe care în ramă l-am pus
În speranța ca tu să-l fi văzut

L-am acoperit,l-am îngropat
În pământ de mult uitat
L-am dezgropat,l-am înviat
Dar tu tot nu te-ai uitat

Mă prefac în fața ta,îmi port masca
Numai ca să nu îmi zărești durerea
Pe obraz îmi las lacrimi să crească
Dar e mult prea greu să îmi ascund tăcerea

Așa zisa noastră prietenie apropriată
Este astăzi de timp uitată
Aș fi vrut să mă aflu printre cei doi
Dar nimic nu mai e cum era între amândoi

Aș vrea să dau timpul înapoi
Să îți revăd acel zâmbet vioi
Aș vrea să îți pot spune adevărul
Dar voi lăsa aceste cuvinte să'mi înece amarul