E firesc. Că murim, că trăim…
Și mai mult e firesc să iubim,
Să bîrfim,
Să nu știm,
Să fugim…

E firesc ca departe să vrem,
Că bocim, că n-avem,
Nu putem,
Dar tot vrem.

E firesc înzadar să dormim,
Să jucăm, s-aiurim,
Și aproapele să nu ne știm,
E firesc? Să trăim?
Să tăcem? Să-nghițim?
Și nicicînd o scăpare? Ori chin?
E firesc fără vis să trăim?

E firesc să nu vrem?
Fericiri să-ngropăm?
Să strigăm, să trîntim?
Rugăciuni să nu știm?

Să nu plîngem nicicînd?
Să cădem la pămînt?
E firesc așa trai ?
Tu – așa zile ai?