Când m-a adus barza
purtându-mă în cioc
peste ape
mă simțeam ramură de măslin
dusă de porumbel

așezat în roată
lângă o smicea de salcie
mugurii mei de plop
se alintau lucind lipicios
cu mâțișorii firavi

Dumnezeu a stârnit vântul
noi am căzut
ca din rai
despărțiți de tina umedă

trunchiurile noastre îngroșate
au întins ramuri neatinse
desenând în aer
cuiburi de barză

azi în zori
am fost sărutați
de marca pădurarului

crengile mele bătrâne
au căzut printre pletele ei
împreună
am împletit o rugă
purtată de vânt
spre Domnul berzelor

fă-ne Doamne
saceac și astereală
pentru o casă
pe care vor cuibări pururi
supusele Tale.