PRIN OCHII CERULUI


Când viața mi-o privesc prin cer
mă înfior, tresar, surâd,
Și cred
Că toate-s bune sus,
acolo doar, în cer.
Iar tot ce trebuie să fac
E doar să cred.

Când viața mă privește pe pământ
alunec, urc, cobor,
Și simt
Cum toate vin-și-pleacă-în-pământ,
ca într-o horă ce învăț
Aici s-o simt.

Când viața mi-o privesc din viitor
e ca o naștere,
Din iarnă-n primăvară,
Cum ; chiar de știu că ; nu există viitor ;
îl înviez
În fiecare primăvară.

Când viața mă privește din trecut
atunci dansez, și cânt,
Și mă-nfior,
Că într-o horă am jucat cum sunt
și cum o să mai fiu
Doar gând sonor.