Pun câte o cruce pe unde trec,
pentru neștiuți. Ca să despletesc
pământul moale de mort,
îmi pun mănuși. Îmi adâncesc
mîinile în tine până la cot.
Nu mă grăbesc, la mare adâncime,
e același pâmânt de găsit.

Mai pe scurt, vreau să-ți spun
că te-am îngropat. După datină,
cu popă, rude, undelemn vărsat.
Nu am știut ce flori îți plac, dar
te-am acoperit, din cap până-n
picioare, cu crenguțe de soc.
Apoi, pânza albă și cocoșul jertfit.

Cu un sfredel, îmi fac găuri în ochi,
poate plâng. Cu un clește, îmi
desprind buză de buză, poate țip.
Nu simt, inima ta, zvârcolind,
oar cocoșul, alergând speriat.
Am descoperit oglinda și acum,
că se fac învieri, mă gândesc să-ți
schimb data morții.