|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1836
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-19 | [This text should be read in romana] |
„Mă urc la tranvaiul târziu
bătrân și plictisit de același drum Și greu mă așez pe-un scaun rapciugit, de unde privesc la strada plictisită udă și murdară Și la oamenii de ceară… Zâmbesc Și-n momentul acela, Doar la ea mă gândesc; La o zână ce răul mi-l alungă și sufletul mi-l videcă. Scot un caiet cu coperți vechi și-un pix cu capul ronțăit Și scriu plictisit… I scriu o poezie Într-o noapte pustie Într-un tranvai târziu Pe același greu și neuitat drum. O termin de scris și stau, mă gândesc din nou la ea Și-n clipa aceea Ea se așază lângă mine Și ușor îmi spune: «Numele nu mi-l uita Demon cu piele de catifea. Privește-mă și iubește-mă Dar numele nu mi-l uita Pentru că eu sunt zâna ta». Se ridică și pleacă Și singur sunt din nou parcă dar nu este așa Langă mine este zâna mea.”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy