In secolul vitezii,
cand alaturi de bratul omului sta un lant de fier invizibil si nesimtit
ce e format din multe limbi
unul trantit in iarba neagra sub cerul verde plin de roua,
citeste tragic dintr-o carte
un poem scris pe jumatate
in forme de tus de imprimanta,
ce imperecheaza literele dintr-un suflet
de poet pierdut intre spatiile albe dintre cuvinte
zambeste unu la foaie.

si-si spune “de ce citesc eu oare un poem?
acum in iarba verde,
sub cerul negru plin de ploaie,
cum citesc poezie ce are-o pata de culoare?”