Amestec cuvinte în cuvântul străbun
Și din ele îmi cresc cuvântul cel bun.
Mă simt renăscând între litere moarte
Și între ideile nerostit alambicate.

Pana mea nu zgârie nori, ci adânc cer.
Cu ea scriu în sori cuvânt efemer.
De l-ați fi înțeles când îl veți fi citit
Căile dintre noi nu ar fi murit.

Sunt a cimiliturii versuri pătrate
Întins spre toate laturile neînsemnate.
Când veți citi și veți putea înțelege,
Gândul poetului îl veți culege.