Călătorind pe drumuri intortocheate și pline de colb,
Trubadur cântând izul de vin ieftin răsuflat,
Închis-ai ochii-ți căprui si cu privirea de orb,
Pe iarba iubirii ,nepăsător ai călcat.

În urma ta durere.Atât doar ai lăsat.
Și vocea disperării ce n-ai mai auzit,
Cerul in lacrimi pe-un suflet întristat,
Care odinioară ce mult te-a iubit!

Și-atunci când iarăși vei vedea ,
Iar amintirile te-or copleși,
Ce gri natura-ți va părea,
Pe drumul prăfuit când vei veni !

Nici urmă de iubire,nici bucurie,
La întoarcerea "fiului risipitor",
Doar pânze de păianjen pe locuri de glorie,
În sufletul tremurând cândva de dor.