Sunt vid,
ca ceara din ureche când te scufunzi în apă,
ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat,
ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de tequila proaspăt savurat (al 10-lea),
ca mine sunt de vid.

Sunt simplu,
ca soarele când intră în nori de ploaie,
ca telefonul când e pe vibrații,
ca mortul ce zace-n groapă ,
ca târfele pe centură,
ca urletul unui copil ce măsa nu-i dă țâță (din lipsă de idei),
ca mine sunt de simplu.

Sunt treaz,
ca o ea ce-și îmbrățișează pentru prima data copilul,
ca un el ce o privește tâmpit,
ca zâmbetul unei mame când își vede plodul beat mort,
ca un leu ce rage după ce-și savurează prada,
ca timpul ce trece greu (oare?),
ca mine sunt de treaz.