Eu sunt șarpele.
M-am îndrăgostit de talpa ta,
Din clipa în care mi-a distrus bârlogul.
Erai atât de inocentă încât am vrut
Cu disperare să mă târăsc până la tine.
Dar fugeai prea repede și nu puteam ține pasul.
Þi-am luat-o,totuși,după urmă,
Și te-am găsit
Când te-ai oprit să-ți potolești setea.
Atunci,m-am încolăcit în jurul gleznei tale
Și ți-am sărutat-o în singurul fel în care știu.
Trebuia,înainte să-ți arăt că țin la tine,
Chiar dacă mi-ai distrus ascunzișul,
Să mă gândesc că sărutul meu e veninos.

Acum și fără tine,și fără casă,
Eu încotro să mă târăsc?