Mă destram în noapte pe nisipul rece,
Norii-mi curg pe umeri, valu-n doruri trece.

Cioburi de lumină sparg cortina nopții,
Cern în mâini văzduhul condamnându-l morții.

Þărmul sfarmă valul risipindu-mi gândul,
Cu privirea moartă te-aștept nopți de-a rândul.

În tăcere albă zorii se adună,
Fulgii cad pe buze, glasul tău răsună.

Se șterg umbre. Marea-mi dezgolește fața,
Fără ochii tăi nu știu dimineața.

Îmi îngheață pleoapa. Rătăcesc în mine,
De când tu te-ai dus am rămas ruine.

Raza sparge cerul. Perne sus foșnesc;
Chiar și după moarte jur să te iubesc.

Lira mării strigă. Orizontul ninge.
Refuz viața dacă nu te pot atinge.