iar lumea nu s-a schimbat.
Mă trezesc la ora la care
gunoierii răstoarnă
ghena de gunoi, de la zgomot,
dau drumul la robinet, mă spăl
pe mâni cu aceleași gesturi,
fac infuzia pentru ceai,
torn apă clocotită, duc cana
la gură cu aceleași mișcări.

Păsări sunt puține când zboară.
Păsări sunt multe când se aud.
Robinetul deschis, ploaie după fereastră,
câțiva pumni de apă peste față,
picăturile se scurg în oglindă
și dispar așa cum cactusul meu a înflorit
și s-a stins. Toate dispar încontinuu.

Două păsări zboară alături
mult prea aproape una de alta,
mult prea aproape de mine.
Zborul și cântecul și grija pentru pui,
să nu flămânzească, asta ele fac
cel mai bine.

Am încă o dimineață
și câteva neliniști
care vor să iasă în stradă.