Chipul îmi îmbracă straie
Cunoscute doar de suflet,
Giulgiu rece ori văpaie,
Împietrire, viul umblet,

Negură, încrâncenare,
Rază după ploaia-ntreagă,
Verva dulce sau visare.
Îns-o haină mi-e mai dragă,

Țesută în fir de aur,
Fără de cusur și strâmbet,
Fericirea unui faur
Care-a plămădit un zâmbet

Pur, scăldându-se-n candoare -
Mă ridică din nisip
Și-n sufletu-mi naște-un soare
Când îmbracă al tău chip.

T.D.