nu a fost niciodată fericit pe deplin
se răzvrătea adesea și lupta cu îndârjire
câștiga de obicei prea târziu să se mai bucure
mândru și orgolios
unii spuneau despre el că-i frustrat
nu era așa

cioplea lemnul și-l făcea să cânte
într-un fel anume
numai de mine știut
prețios

când eram copii
călăream pe rând calul lu’ boier barbu
să arătăm că avem curaj sau poate numai
să ni se facă o fotografie la care speram
să ne uitam împreună cândva

acum plânge
e la ultimul etaj de la municipal
aproape de cer
aș vrea să pot să mă duc la el
să împing căruciorul în care va umbla de acum încolo
să-i spun
ce bine e că trăiește

dar nu pot
nu mai găsesc nicăieri poza aceea
singura numai cu noi doi împreună