Onomastică

Zidul din oglindă.



Pe umeri-i goi îi cad șuvițe de păr,patinat.
Omoplați scobiți de aura timpului,adînc și colțoși.
Odinioară o suprafață de diamant,prețuit peceta.
Neted și strălucitor,la zidul din oglindă.

Obstacole de compasiune genele-i false îi cad acum...
Așa cum și iubirea îi este o falsă premiză ,o încercare?
Podul sprîncenelor disectează ca un agitator revoltat.
Pe fruntea îndrăzneață două cucuie tremură sub fard.

Oglinda învechită grimează, îi vine să se spargă de ciudă
Mîine o să- și pună dinamită în orbitele goale,de onomastica ei.
O candelă își topește pudorea, pînă la ultima picătură de ceară.
Un cîntec dulce o trezește din visul groznic urîndui:
La mulți ani adolescento!