sunt trist pentru că am impresia că am citit
toate cărțile
asta mă face să fug undeva departe
să mă simt ca păsările

sunt beat și sunt necunoscut
între cer și nimic
văd
doar grădini vechi reflectate în ochii
celei care va păstra inima mea
în adâncimi de ocean

sunt noapte cu lună sau lampă singuratică
lângă o hârtie goală aproape albă
voi scrie despre o femeie tânără care alăptează
când voi merge pe corabia a cărui catarg
înfruntă orice furtună după care
voi ancora lângă un țărm exotic

sunt plictiseala
voi pierde ultimele speranțe
de a vedea batiste de adio
piloni invitând furtuni
sau urmele unui naufragiu
al inimii mele

ascultă copilă
cum cântă marinarii