cântau puștile surzii erau fericiți
ghiulele mușcau pământul
în spatele frontului câteva case una de toleranță
se tolerau acolo fapte cum ar fi mirosirea morții
cuvintele urcau în tonalități vulgare pe spinarea
încă a vieții
soldații vor intra curând în tranșee
Dumnezeu știe
dacă vor mai ronțăi vreodată sfârcuri de femeie
încă un ceas și vor pleca
în urma lor femeile vor ști care soldat a murit
vor veni alții căutând curaj
fricoșii nu-l vor găsi nici în brațele celei mai frumoase femei

sărută-mă femeie voi pleca să întâmpin glontele
cu pieptul
de va trece pe lângă mine voi săruta gura
puștii mele
foc va vărsa acolo unde
buzele mele murdare de rujul tău îi vor porunci
să arunce glontele pe urma dușmanului
atunci o mamă sigur mă va blestema cu obrajii
mânjiți de lacrimi
mi-e milă de tine băiete dar de mine mi se rupe sufletul
spuneau bătrânii că aș fi zis prin somn
în spatele frontului