Din sâmburele nopților
aud nechezatul de cal
toaca de copită
îmi iau cămașa de mătase roșie
brâul de piele
pălăria neagră cu aripi deschise.

Mă strecor în fața coviltirului
privesc scâncetul stelelor
caut banul de aur
răsărind între urechile cailor
și galopez prin somn
visând continuarea visului
născut de Apaceamare
spre colțurile unui nou început
țelul ca țel.