eram copil atunci când aplecat
deasupra apei
priveam setea în ochi

neastâmpărate
degetele îndepărtau fire de iarbă
și umbre

tălpile
neîncătușate de pantofi
alunecau ușor
întru îngenunchiere

adunând laolaltă
vara buzele și sufletul
învățam cele dintâi noțiuni
ale mulțumirii

eu
nici acum nu vreau să înțeleg
că amintirile
sunt clipe ale copilăriei
coapte