La început roșia pătată își închidea în sine boala
Nimeni nu ar fi crezut că e ceva în neregulă –
Bogații plantei, târfele de lux, ceasornicarii (de când cu anunțul că
Timpul e pe sfârșite aceștia nu mai făceau față comenzilor devenind astfel
Magnați ai lumii rouge) – toți, dar mai ales pricolicii,
Se îngrămădeau să cumpere roșia pătată.

Când se apropìe ziua portocalie, roÈ™ia își arătă în toată splendoarea ei boala!

Cine ar fi crezut… enciclopediști, epistemologi, pictori, popi
Se pronunțăseră deja asupra adevărului – nimeni nu îndrăznea acum să cârtească;
Rebelii erau schinjuiți pe loc, cei care-și țineau ochii deschiși – decapitați,
Poeții fuseseră de mult alungați din cetate, filozofii anatemizați...
Și roșia pătată își desăvârșea boala fără ca cineva să se mire.

În noaptea de dinaintea zilei roșii care anunța începutul noii lumi, roșia
Nu se mai putea distinge decât prin cangrenă, abces și tifos murin.