Te-am imbratisat cu privirea si, nu mai stiu cum,
Ti-am atins tacerea sufletului, si-am tresarit
Cand dorintele, cautau printre gesturi un drum,
Pe care sa-ajunga, la visul ce nu s-a-mplinit.

Am ingenunchiat pe cuvintele in ganduri uitate,
Neputandu-le rosti de teama ca vantul va plange
La portile tamplelor, de tine candva sarutate,
Unde timpul in fire-argintii ninsorile-si strange.

Am avut sentimentul ca eu sunt o parte din tine,
Si n-am vrut sa spun nimanui, pana-n ziua de azi,
Si-mi ploua printre gene aducand o mireasma de bine,
Simtind cum imi creste, in piept o padure de brazi.

Te-am imbratisat cu privirea, sa te simt aproape,
Coborau de pe cer stelele s-adoarma pe umerii tai,
Lasand universul prin minunile lui sa ne-ngroape
Si marea sa arda la tarm, nestatornice umbre-n vapai.