La poarta Poeziei sta argatul
Fugit de la stăpân în patrul zării
Ajuns aici începe-a da crezării
Real că-i printre stele navigatul.

În trupul ce-a rămas pe malul mării
Te-ntorci și-aduci cu tine și regatul
Și-așa înfrânge-vei înspumegatul
Năvalnicul satâr al deprimării.

Prin liră împărat devii din slugă
Iar vița care mugur și-a ițit
S-o ocrotești în faptă și în rugă

Nimicurile țipe sub cuțit.
Și să separi ca într-o centrifugă
Ologul de cuvântul ascuțit.